Monthly Archives: June 2013

Pro şi contra tribalism academic

Iovan Drehe

Tribalismul este unul din izvoarele subterane care alimentează disputele academice autohtone. Este tribalismul ceva intrinsec rău? Sau, din contră, poate el să fie benefic? Aceasta este o problemă care ar trebui să dea de gândit. Se va încerca o sinteză a argumentelor pentru şi împotriva tribalismului, în speranţa că s-ar putea începe o dezbatere serioasă în jurul acestui fenomen prezent şi în comunitatea ştiinţifică românească.

brueghel mad Ce este tribalismul în general şi în lumea academică în special?

 

Termenul tribalism este însoţit de două definiţii (http://www.merriam-webster.com/dictionary/tribalism): conştiinţă şi loialitate tribală, glorificarea propriului trib faţă de alte grupuri; loialitate puternică pentru propriul grup. Adaptând, loialitate şi glorificare a propriului grup academic. Cum se circumscrie sau cum se formează un asemenea grup? Pe bază de prietenie, pe bază de interese comune, pe bază de apartenenţa la un departament sau la o facultate. Acestea sunt câteva posibile răspunsuri. Astfel, membrii aceluiaşi „trib academic” au scopuri comune şi, în unele cazuri, gândesc la fel, au sisteme de valori comune.

 

Până acum nimic special, doar că loialitatea faţă de propriul grup este văzută ca aparţinând normalităţii, colegialităţii, excelenţei etc., iar apartenenţa la propriile triburi a celorlalţi, care sunt percepuţi cu interese concurente, este văzută în termeni cât se poate de negativi: interese financiare, imoralităţi, relaţii stăpân-sclav ş.a.m.d. Este posibil ca atunci când suntem confruntaţi cu fenomenul să comitem eroarea aplicării dublului standard?

 

Înainte de a trece la argumente ar trebui să precizăm următoarele: 1. a nu se crede că toate aceste argumente sunt valide sau că autorul este pro, contra sau, şi mai interesant, şi pro şi contra; 2. oricine ar trebui să le evalueze validitatea şi veridicitatea în funcţie de propriile standarde de raţionalitate; 3. în cazul în care cineva ar avea de adus argumente noi de o parte sau alta sau dacă consideră că există omisiuni, scăpări, erori în argumentele prezentate, autorul ar fi recunoscător dacă acestea ar fi menţionate în comentarii. Şi acum argumentele:

 

Tribalism şi…

PRO

CONTRA

1 …excelenţă profesională individuală  Un individ poate   practica adevărata cercetare doar din cadrul unui grup care să-i asigure   resursele necesare, interacţiunile necesare, feedback-ul necesar. Dacă   oamenii din acest grup nu au suficiente lucruri în comun astfel încât să   faciliteze şi să eficientizeze comunicarea, nu se poate realiza cercetare de   performanţă. Sau, altfel spus, un argument „evoluţionist”: tribalismul în   sens de apartenenţă la un grup este necesar pentru că, fără validarea în cel   puţin un grup, o persoană nu poate realiza nimic în domeniul cercetării   (culturii sau cunoaşterii în sens mai larg). În cazul în care   un individ activează în interiorul unui singur grup există riscul unei   cosangvinizări intelectuale prin lipsa de dezbateri şi alte practici   argumentative autentice. De exemplu, lipsa acestor practici se face simţită   când apar acele dialoguri ale surzilor, adică între părţi care aparţin unor   triburi diferite. De aceea este de preferat ca un individ să aibă contact şi   cu indivizi din afara grupului (cât timp existenţa grupurilor este un dat)   sau, ideal, inexistenţa grupurilor, pentru că astfel se poate minimiza   tendinţa individului de a-şi alege partenerii de discuţie după criterii   proprii grupului din care face parte.
2 …excelenţă profesională la nivel de comunitate O comunitate   ştiinţifică sănătoasă este formată din triburi concurente. Concurenţa poate   avea diverse scopuri: acces la resurse, reputaţie etc. Nu contează dacă   acestea instrumentalizează calitatea actului de cercetare, atâta timp cât   acesta este ridicat. Cu alte cuvinte, nu contează că X face cercetare în   scopul de fi cunoscut atâta timp cât cercetarea se încadrează în standardele   de excelenţă. În vederea   eficienţei o comunitate ştiinţifică nu trebuie compusă din triburi concurente,   ci din grupuri care să colaboreze strâns. Toate scopurile diferite de scopul   cercetării trebuie să fie înlăturate sau cel mult folosite ca instrumente   pentru a fi îndeplinit scopul cercetării. 

 

 

3 …aspecte economico-financiare şi politice Doar existenţa   unor grupuri poate asigura o împărţire echitabilă a bugetelor în cercetare.   Contextul în care această împărţire are loc este următorul: există o   ciclicitate a grupurilor care ajung să decidă şi astfel fiecare grup nu va fi   subfinanţat pe termen lung (deşi pe termen scurt poate nu are acces la   resurse). Nu se poate face cercetare serioasă dacă grupul concurent îşi alocă   fonduri prioritar, iar noi alocăm fonduri tuturor, în mod egal. Tribalismul la   acest nivel este deosebit de periculos. Rotaţia diverselor grupuri la nivel   de factor decident nu este de dorit pentru că nu se poate garanta o   ciclicitate regulată. De asemenea există riscuri serioase ale imixtiunii   politicului în sfera cercetării. E de preferat un sistem în care împărţirea   echitabilă a resurselor să existe în fiecare moment, indiferent de grupul din   care face parte cel care ia decizii.
4 …procesul educaţional 1. Procesul   educaţional trebuie făcut după ceea ce este considerat relevant. Ceea ce este   considerat relevant este astfel în funcţie de un sistem de valori. Acel   sistem de valori este determinat de grup. Deci grupul va determina într-o   oarecare măsură conţinutul şi metoda actului educaţional.2. Este impropriu   şi neproductiv să predai ceea ce consideri irelevant şi poate chiar produs al   imposturii. Este mult mai eficient să predai ceea ce consideri relevant şi   cunoşti.  Tribalismul   dăunează procesului educativ pentru că valorile şi ierarhiile tribului   influenţează metodele şi conţinutul actului paideic. Astfel, fiecare grup va   impune gânditorii şi temele pe care le consideră relevante, de obicei pe baza   gusturilor grupului din care fac   parte. În acest fel studenţii vor rămâne cu lacune serioase în ceea ce   priveşte cunoştinţele de bază în disciplina predată. Este de preferat   stabilirea unei programe şi metodologii de către toată comunitatea   ştiinţifică şi nu de fiecare grup în parte.
5 …raţionalitate Sentimentul de   apartenenţă la grup (şi tot ceea ce implică el) nu este ceva care poate fi   uşor controlat sau abandonat, iar în lipsa alternativelor care să canalizeze   această înclinaţie, el se va manifesta în viaţa academică şi culturală. 

O problemă: în   măsură în care se pot găsi argumente pentru tribalism, se poate considera pe   baza lui că acesta ar putea fi considerat raţional?

Gândirea tribală   are la bază un mod falacios de raţionare, şi se manifestă prin ignorarea   factorilor raţionali în favoarea unor factori emoţionali cum e mândria faţă   de sine şi propriul grup, respectiv ura şi sentimentul de superioritate faţă   de grupuri percepute ca adverse. Acestea de obicei apar analizate în logica   informală şi sofistică sub sintagmele de group-thinking   fallacy şi guilt by association.
6 …disciplinaritate Tribalismul este   cel care poate preveni imixtiuni din afara disciplinei comise de către   persoane neavizate,  impostori sau   „specialişti-generalişti” Tribalismul dăunează   comunicării şi colaborării multidisciplinare şi interdisciplinare.
7 …necesitatea existenţei tribalismului Orice relaţie de   tip social este inevitabil o relaţie de putere. Relaţiile din comunităţile   ştiinţifice nu fac excepţie. Cineva domină şi cineva este dominat. Fie se   acceptă aceasta stare de fapte, şi atunci acceptarea ierarhiei existente   aduce cu sine acceptarea propriei poziţii în ierarhie, fie nu se acceptă   această ierarhie, care, prin urmare trebuie schimbată. Pentru a o schimba   putem acţiona ca indivizi sau ca grup. Ca grup avem mai multe şanse. Şi   atunci ne dăm seama că tribalismul este cel puţin de dorit.Mai mult, o   atitudine „tribală” poate fi chiar necesară, dată fiind starea actuală a   lucrurilor, atâta timp cât este puţin probabil ca de comun acord toată   comunitatea ştiinţifică să renunţe la el. Altfel, dacă doar unele părţi   renunţă la tribalism, vor ajunge inevitabil în poziţia de a fi dominate. Iar   asta înseamnă naivitate!  Tribalismul nu   este necesar. Sau, dacă ar fi necesar, i se poate reduce sfera de influenţă   prin instituirea unor norme de conduită şi bună practică şi delimitări clare   din punct de vedere moral şi chiar juridic (juridic în ceea ce priveşte mai   ales aspecte economice). Adoptarea şi instituirea unor astfel de norme poate   reduce considerabil în timp orice tendinţă tribală (sau acestea pot chiar să   dispară) şi pot ajuta la închegarea unei comunităţi ştiinţifice solide şi   eficiente.Criteriul de   adevăr şi validitate în ştiinţă nu au nici o legătură cu relaţii de putere,   iar aceste criterii trebuie să fie singurele care să decidă standardul de   excelenţă, potenţialul de a-l respecta etc. şi în funcţie de aceasta să se   aloce resursele.Această poziţie   nu este idealistă sau naivă. Este evident că standardele de excelenţă pot fi   respectate în anumite comunităţi academice. Dovadă sunt rezultatele   cercetării. Primul pas în direcţia subminării necesităţii tribalismului e să   ne imaginăm o lume în care el nu există!
8 …opţiunea pentru tribalism În menţinerea   unui echilibru între extremele individualistă şi colectivistă în comunitatea   ştiinţifică, tribalismul este singura alternativă funcţională în acest   moment. Echilibrul între   individ şi comunitatea ştiinţifică în general se poate regla şi fără   intervenţia unui fenomen indezirabil cum e tribalismul, iar acest reglaj se   poate face prin stabilirea unor norme de conduită socială, norme de   argumentare logică, standarde de ştiinţificitate.

 

 

Înainte să ne avântăm în a confirma sau a respinge argumente din aceste categorii ar trebui să ţinem seama de un fenomen real: sunt foarte rare cazurile în care cineva din lumea academică să nu aibă animozităţi. Oricine cunoaşte sentimentul avut atunci când aude numele cuiva din alt „trib academic”, nume care vine însoţit de un bagaj de defecte, neajunsuri, impostură, imoralitate şi un întreg alai de caracteristici negative. „Pentru că, vedeţi voi, de fiecare dată noi suntem personaje pozitive, iar ei sunt cei care distrug calitatea învăţământului, a cercetării, în disciplina (sau disciplinele) în care activăm!”. Nu vreau să spun că nu există impostori, din contră, dar ar fi de preferat să ne gândim la criterii (cine le stabileşte, cine sau ce le fundamentează etc.) înainte de a stabili cine este astfel şi cine nu.

 

 

iovan dreheIovan Drehe. B.A. in Philosophy (West University of Timisoara, 2007), M.A. in Ancient and Medieval Philosophy (“Babes-Bolyai” University of Cluj-Napoca, 2008), PhD in Philosophy (“Babes-Bolyai” University of Cluj-Napoca, 2012. Research interests: Ancient Philosophy, History of Logic and Argumentation, Philosophical Historiography.

 

 

Scientific utopias: our mission

One could say that science began with a scientific utopia: under the name “Solomon’s House,” this utopia  featured prominently in one of seventeenth-century bestsellers, Francis Bacon’s New Atlantis. Half research –institute, half secret society, Francis Bacon’s ideal blueprint society for the production and administration of (scientific) knowledge haunted European culture ever since. Many attempted to replicate it, to continue it and to put it into practice: from the visionary millenarian philosophers of the English Civil War to the Royal Society for the Advancement of Learning, from the team of the French Encyclopedie to the various scientific societies of the Enlightenment. How about Princeton Institute for Advanced Studies? How about some of the Soviet “cities” of science? Are they distorted contemporaries echoes of the same scientific utopia?uraniborg

Why was Bacon’s scientific utopia so appealing? First, it offered a general, imaginative and extremely persuasive model of intellectual collaboration. Second, it depicted an international, well-organized, meritocratic and progressive society, imaginatively combining moral and cognitive qualities with well-established traditions and nice stories. Retrospectively, one can say that Solomon’s House encapsulate some of the major ideals of modern science.

Reading Bacon in this utopian key, however, misses and important point: his blueprint society is a small, well organized research team. No more than 36 characters are populating his “Solomon’s House” – which, by the modern standards or scientific research is a very small group. A small group responsible for the production, administration and communication of scientific knowledge, in a state supported institution, international and well connected with the rest of the world. Does that sound familiar?

What are our scientific utopias of today?

The purpose of this blog is to launch a wide, cross-disciplinary discussion about collaboration in science and humanities. About ideal and normative forms of collaboration (hence our title) but also about collaboration as it is, in the various teams you have encountered (or worked with).